Cum sa rezolvi problemele ca Einstein

Avem o problema. Cum procedam? Zi de zi suntem izbiti de probleme pe care trebuie sa le rezolvam inainte ca rahatul sa explodeze ca sa ma exprim poetic.

In majoritatea cazurilor oamenii se gandesc superficial la ce inseamna de fapt problema si incep sa bajbaie dupa o rezolvare. Daca o gasesc repede, e ok, daca nu, intervine frustrarea si sentimentul de plimbat in cerc in jurul cozii.

Problema e ca nu privim problema corect. Einstein avea o vorba : “Daca as avea la dispozitie o ora sa salvez lumea, as dedica 55 de minute definirii problemei si doar 5 minute gasirii solutiei” . Punctul lui de vedere nu reprezinta altceva decat accentuarea identificarii cat mai clare a problemei pe care o ai inainte de a te apuca sa cauti o solutie. De aceea uneori e bine sa faci un pas inapoi si sa incerci sa intelegi mai bine ce se intampla inainte de a te arunca la treaba.

8 Strategii prin care sa rezolvi orice problema.

Vestea buna este ca atunci cand stii cu adevarat care e problema, solutia este in fata ochilor. Vestea proasta este ca fara sa exersezi si sa depui putin efort, totul va ramane la stadiul de teorie

1. Reformuleaza problema

Cuvintele joaca un rol important in intelegerea lucrurilor. Dragostea nu e acelasi lucru ca iubirea. Dorinta nu e acelasi lucru ca pofta, productivitatea nu e acelasi lucru ca eficienta.

De exemplu, in loc sa gandesti ca a venit criza peste tine si probema ta este “Vreau sa cresc vanzarile” poti reformula inlocuind “cresc” cu un alt cuvant si observand daca perceptia asupra problemei se modifica. “vreau sa repet vanzarile”, “vreau sa dezvolt vanzarile”, vreau sa “atrag clienti” , “Vreau sa creez interes”

2. Gaseste toate prejudecatile.

Orice problema ai avea…ea vine cu o lista intreaga de prejudecati in spate si lucruri pe care le poti asuma incorect si care fac problema mai grea decat este. Ce trebuie sa faci este sa demontezi toate prejudecatile si sa lasi problema asa cum e ea, simpla, umila si dezbracata.

De exemplu, in liceu aveam ideea sa dau la Drept si sa devin un avocat. Toata lumea imi spunea ca nu se merita pentru ca un avocat trebuie sa minta ca sa castige cazurile clientilor. E usor de observat ca asta e doar o prejudecata. Nu te poate obliga nimeni sa minti si la o adica, poti pleda vinovat daca intr-adevar clientul e vinovat.

Alt exemplu ar fi sa vrei sa incepi o afacere noua intr-un domeniu ..sa zicem Restaurante de lux. Si nu poti incepe pentru ca te blochezi la faptul ca iti trebuie o uniforma exceptionala pentru angajati. Toate restaurantele de lux au uniforma, tu trebuie sa ai uniforma. Cum ar fi daca ai renunta la prejudecata asta si ai proceda altfel? Nu ti s-ar deschide oportunitati noi ?

3. Generalizeaza

Fiecare problema este o mica parte dintr-un puzzle mai mare. La fel cum te poti juca reformuland o problema, poti schimba perspectiva uitandu-te de sus si avand o problema de ansamblu.

Foarte multi se pierd in detalii si incearca ore in sir sa rezolve lucruri minore care nu afecteaza atat de mult procesul general.  Ce poti face daca esti intr-o situatie de genul asta? Incearca sa generalizezi problema. Pune intrebari de genul : Cu ce afecteaza chestia asta tot ce se intampla? Din ce face parte lucrul asta? Care e de fapt intentia din spatele acestui lucru ?

4. Detaliaza.

Daca fiecare problema este o mica parte dintr-un puzzle inseamna ca fiecare problema poate fi descompusa la randul ei in bucati mai mici. Stiti intrebarea aia : Cum mananci un elefant ? Raspunsul : in inghitituri mici.

Daca detaliezi si rupi problema in bucati mici, din ce in ce mai specifice solutia este de obicei in fata ochilor.  Tehnica este sa imparti problema in doua probleme mai mici folosind intrebari de genul : Din ce e compusa asta?

5. Priveste din alt unghi.

De obicei avem tendinta sa vedem problema doar din locul in care stam noi. Daca ai o problema in relatie vezi doar punctul tau. Incearca sa privesti din perspectiva celuilalt.

Daca ai o problema in firma incearca sa o reformulezi. Cum ar vedea problema respectiva un om de la vanzari? Dar un om de la tehnic? Dar femeia de serviciu? Dar soferul? Dar bunica ta? Dar cainele tau ( nu..nu intreba cainele)

Cum ar vedea un politician problema? Dar un doctor? Un avocat? Un pilot de avion? O calugarita?

6. Defineste problema corect.

Cum definesti o problema. In mod sigur nu trebuie sa inceapa cu NU. Incearca urmatoarele tehnici:

Care sunt modurile prin care…..

Cum as putea sa….

 

Construieste o afirmatie . Constructiile negative au tendinta de a cere creierului sa proceseze mult mai mult decat e nevoie pentru a intelege despre ce e vorba si te pot incetini . Afirmatiile sau constructiile pozitive sunt mult mai motivatoare si te ajuta sa setezi mai bine obiectivul pe care il ai.

Exemplu : in loc de “Nu vreau sa ma ingras” poti zice “ Vreau sa am un regim de viata care sa imi ofere mai multa energie” Etc.

7. Formuleaza problema ca pe o provocare

In loc sa te gandesti ca ai o problema transforma problema in ceva care sa iti produca entuziasm. Imi plac provocarile IMi place sa pot sa ma distrez cand fac un lucru. Cum ai transforma o problema intr-o ocazie sa te simti bine?

8. Pune problema pe dos.

Una din tehnicile cele mai simpatice dar eficiente in acelasi timp este sa incerci sa agravezi problema. In loc sa vrei sa cresti vanzarile, cauta metode sa le scazi. Dupa care…doar faci invers

Vrei să poţi citi trei cărţi pe zi? Photoreading

Câte cărţi pe care vrei să le citeşti există în lumea aceasta? Câte stau de luni bune pe rafturi, aşteptându-te să le citeşti? Câte stau încă în magazine, necumpărate, sau pe liste “De citit”?

Eu am peste 25 de cărţi în casă care-s pe lista mea de “vreau neapărat să le citesc”… Dar nu-mi fac timp. Pentru că cititul e un proces destul de lent, ce necesită mult timp, atenţie şi concentrare. Aşa e?

Eu aşa credeam că este! Dar nu e chiar aşa! După două zile de curs am ajuns la o alta concluzie:

Cititul este ceva plăcut, relaxant, deloc lent, care ar trebui să-ţi facă maximă plăcere. N-ar trebui să dureze mai mult decât ţi-ai dori tu să dureze. Niciodată nu-i bine să faci ceva ceea ce nu-ţi place… atunci de ce să citeşti orice în lumea asta dacă ai impresia că cititul e un proces lent, uneori plicticos, ce necesită foarte multă atenţie?

Azi am citit trei cărţi! Cele trei din imagine.

Da, le-am citit. Într-o singură zi. De fapt… în câteva ore. Patru sau cinci ore. Cu pauze! Şi fără epuizare. Cu ce-am rămas din ele? Cu tot ce mi-am dorit!

Cum e posibil să citeşti atât de mult şi atât de repede?!

Nici eu nu credeam că-i posibil! Nu mă consider un om care citeşte mult. Dimpotrivă, citesc destul de puţin faţă de cât mi-aş dori. Pe deasupra, citesc şi încet comparativ cu alţii. Când mi s-a spus că pot citit o carte într-o oră, n-am crezut nicio clipă că e adevărat!

Se numeşte photoreading (sau “fotocitire”, pe româneşte) şi e vorba de o tehnică dezvoltată de Paul Scheele prin care oricine poate citi ceea ce-şi doreşte mult mai repede şi poate extrage/învăţa cu uşurinţă tot ce-si doreşte dintr-o carte.

De fapt scopul este: Să citeşti ce ai de citit în timpul pe care îl ai, la nivelul de înţelegere de care ai nevoie.

Cum se face, deci, această fotocitire?

Se face în 5 paşi aplicaţi fiecărui material/carte şi cu diverse metode de citire rapidă – precum cititul ritmic, cititul pe sărite etc.

Pasul cel mai interesant este cel în care se fotociteşte cartea – adică cartea se ia şi se răsfoieşte de la un cap la altul, pagină după pagină, cu o viteză de aproximativ o pagină pe secundă, fără să te uiţi la ceea ce scrie, ci la întreg, la foi.

Deci nu citeşti cartea cuvânt cu cuvânt?

Nu mereu! Dar dacă simt nevoia, pot citit chiar cuvânt cu cuvânt. Din 5 cărţi citite în două zile, la o singură carte am simţit nevoia să citesc TOT, să aprofundez. De ce doar la ea? Pentru că simţeam că de la ea mai pot scoate înformaţii. De ce la celelate cărţi am folosit metode de citire-rapidă doar? Pentru că informaţiile scoase au fost îndeajuns pentru a-mi îndeplini scopul pentru care lecturam.

Pentru fiecare carte citit trebuie să ai un scop. Din scop provin întrebări. În urma citirii apar răspunsurile. Dacă citeşti fără întrebări, probabil citeşti beletristică. Dacă nu citeşti beletristică şi totuşi nu citeşti fără un scop clar, atunci probabil citeşti degeaba.

În două zile ai citit 5 cărţi cu această metodă? Şi funcţionează?!

Da. Ştiu, e incredibil. Sincer, nici mie nu-mi vine să cred. Iniţial am fost sceptic! Dar a funcţionat.

Am 5 cărţi pe care, în mod oficil, le-am citit. Ştiu să le fac un rezumat, pot să le fac o recenzie, pot să spun măcar 10 idei principale despre fiecare… Tu poţi face asta cu ultima carte pe care ai citit-o?

Am fost întrebat dacă citind atât de repede rămân şi cu informatii. DA! Culmea este că acum, de când fotocitesc, rămân cu informaţii mai multe şi mai clare din simplul motiv că scopul lecturii e clar şi întrebările ale căror răspuns le caut în carte sunt foarte clare. Şi, ca totul să fie de lungă durată, structurez toate răspunsurile într-un mindmap.

Acum am un mindmap plin cu informatii pentru fiecare din cele 5 cărţi citite! (pentru o carte am două mindmapuri, pentru că am avut două scopuri şi două seturi diferite de întrebări) – e ca şi cum am citit cartea de două ori din două motive diferite.

Am scos eu toată informaţia din fiecare din cele 5 cărti? Poate că nu. Poate că da. Cer este că am scos atât cât am avut nevoie ca să-mi satisfac scopul iniţial!

Voi reciti aceste cărţi? Nu pe toate. Unele nu merită, altele simt că mi-au dat tot ce au avut de oferit… Dar altele vor fi recitite cu siguranţă!

Eu cum pot fotociti? Pot să fac şi eu asta? În două zile?

Problema noastră cu cititul este faptul că suntem perfecţionişti! Am fost învăţaţi că cititul se face cuvânt cu cuvânt. Că trebuie să citim TOT, obligatoriu. Dar de câte ori nu dăm de text de umplutură în cărţi? Sau de text pur şi simplu irelevant pentru noi? De multe ori!

De ce să nu sărim peste el?

Centre de studiu referitoare la citit spun că esenţa oricărui material este în proporţie de 4 până la 11% din material! Cum ar fi să poţi lua acest procent “la crem de la crem” din carte super-rapid? Despre asta-i fotocititul de fapt.

Pentru a învăţa fotocititul va trebui să ne dezvăţăm de acest perfecţionism în citit.

E o chestie de mentalitate. În prima zi a cursului de photoreading simţeam că nu e MORAL să sar pasaje din carte. Simţeam că-mi scapă informaţii. Dar mă înşelam. La final eu aveam un răspuns pentru fiecare întrebare. Am primit de la carte ceea ce mi-am dorit să primesc de la ea.

Mai există material interesant în carte? Poate că da! De ce nu l-am citit? Pentru că nu este ceea ce am căutat… de data asta.

Fotocititul este ideal pentru cărţi de dezvoltare personală! Indiferent de subiectul abordat: public speaking, frică, schimbări, familie, atitudine, bani…

Prin fotocitire poţi învăţa o limbă străină în ~3 luni!

Cum? Prin fotocitirea dicţionarului. Nu citirea lui. Doar fotocitirea lui. Şi ascultarea unor casete cu limba vorbită.

La fel poţi fotociti orice fel de carte “practică” despre mâncare, atitudini, sport… Şi totul se va “downloada” la tine în cap precum în filmul Matrix!

REZUMAT!

1. Fotocititul e o tehnică de citit ceea ce e de citit în timpul avut, la nivelul de înţelegere necesar.

2. Fotocititul se face prin 5 paşi aplicaţi oricărei cărţi: Pregătirea (stării mentale), Previzualizarea (cărţii), Fotocitirea, Postvizualizarea şi Activarea.

3. Capacitatea creierului nostru e mult mai mare decât credem.

4. Orice carte citită are nevoie de un scop clar! “Citesc această carte ca să aflu mai multe despre fericire.” sau “Citesc această carte pentru că vreau să seduc.” sau “Citesc această carte pentru că sunt depresiv şi vreau să aflu cum să ies din depresie.” – din scop apar întrebări concrete, clare, la care cauţi răspunsuri.

5. Orice lectură are nevoie de un mindmap la care să revii la nevoie.

6. TOTUL este o joacă!

7. TOTUL este posibil, dacă crezi că este posibil. Crezi că poţi citi trei cărţi într-o zi? Atunci poţi.

---

Oricine poate fotociti. E uşor, se învaţă relativ rapid, e distractiv şi e super-eficient!

E greu de explicat detaliat un întreg proces de învăţare într-un simplu articol pe un blog. Am vrut aici să te fac să înţelegi care-s rezultatele mele şi cam cum funcţionează tehnica. Dacă nu am fost foarte clar, poţi oricând să îmi laşi mai jos un comentariu. Promit să răspund! Totodată, dacă nu ai întrebări, recomand citirea comentariilor de mai jos…

Dacă eşti foarte interesat de fotocitit, eu îţi recomand cursul de photoreading ţinut de Connie, o persoană excepţională!

A mai scris despre experienţă şi Gabi aici. Şi Răzvan aici. Şi Dragoş aici. Şi Corina aici.

Te las cu Connie, cea care m-a învăţat cum să fotocitesc!

Depresie

Ce este depresia?

Depresia este o tulburare afectiva care se manifesta prin modificarea semnificativa a dispozitiei, in sens negativ. In functie de tipul de depresie poate sa existe fie o exagerare a dispozitiei in raport cu contextul, fie o micsorare, chiar pana la disparitia totala, a placerii de a valoriza experientele de viata, asociata cu tristete, incetineala motorie, izolare sociala etc.
Depresia este un inamic redutabil tocmai prin faptul ca de cele mai multe ori semnalele care avertizeaza declansarea tulburarii sunt ignorate. Desi tendinta este de a minimaliza efectele depresiei, totusi in 2/3 dintre sinucideri s-a constatat prezenta tulburarilor depresive. Raportul intre femeile si barbatii care sufera de depresie este de 2 la 1. In medie, 20% din populatia adulta a prezentat macar o data simptomatologie depresiva, iar 50% dintre acestia au recaderi. Aceste date ne indica o tulburare destul de raspandita, care solicita masuri conform amplorii ei.

1. Perioade cu risc crescut de manifestare a depresiei
2. Factori cu rol major in debutul depresiei
3. Relatia dintre experientele de viata si manifestarea depresiei
4. Neputinta invatata
5. Modurile de gandire ale depresivului
6. Simptomele depresiei
7. Tulburarile afective, clasificare conform DSM – IV – TR

Perioade cu risc crescut de manifestare a depresiei

Desi in ultima vreme s-a confirmat ca un numar din ce in ce mai mare de copii se confrunta cu depresie, perioadele critice, marcate de o crestere semnificativa a cazurilor de depresie, sunt doua, intervalul cuprins intre 20 si 30 de ani si cel cuprins intre 50-60 de ani. Sunt perioadele in care au loc modificari importante in stilul de viata.
In prima, adolescentul devine adult, iar acesta trecere nu este intotdeauna usoara. Ea presupune castigarea autonomiei fata de parinti, dar implica si asumarea unor responsabilitati, obtinerea primului loc de munca, intemeierea unei familii, venirea pe lume a primului copil etc.
A doua perioada marcheaza trecerea de la o viata activa la una mai putin activa, atat femeile cat si barbatii se confrunta cu schimbarile din corpul lor, dar si cu cele din jurul lor – pensionarea, pozitionarea intr-un plan secund etc.
Dupa cum se observa sunt evenimente care apar in viata fiecaruia dintre noi. Ce face insa diferenta? De ce pentru unii sunt perioade critice iar pentru altii sunt experiente care-i ajuta sa priveasca cu incredere in viitor si sa se bucure de ceea ce le ofera prezentul? Raspunsul este unul destul de elaborat pentru ca sunt mai multi factori care pot contribui la debutul depresiei.

Factori cu rol major in debutul depresiei

Factorii cu un rol in debutul depresiei sunt diversi, putem sa vorbim de scheme cognitive (reprezentarea negativa a realitatii); de stres ca urmare a unor evenimente de viata traumatizante; de vulnerabilitatea genetica; de lipsa intaririlor pozitive (familie critica); de dezechilibrul neurotransmitatorilor; de absenta suportului social, dar cel mai simplu este sa vorbim despre depresia endogena si depresia exogena.
In depresia endogena se remarca lipsa evenimentelor din exterior care ar avea un rol in declansarea ei. Practic nu exista o cauza precisa, ci doar posibile explicatii, precum: transmiterea de la o generatie la alta a unor gene care se activeaza in anumite situatii care tin de psihismul individului.
In depresia exogena, evenimentele exterioare perturba dispozitia, existand ganduri automate negative referitoare la modul in care subiectul a gestionat situatia.
Moartea cuiva apropiat, despartirea, nasterea unui copil, pierderea locului de munca, abandonul, marginalizarea, picarea unui examen, un esec in afaceri, boala prelungita a unei persoane apropiate, toate aceste evenimente sunt stresori puternici carora cu cat li se aloca mai mult timp si resurse interne cu atat creste riscul de epuizare a energiei de care are nevoie organimul pentru a se mobiliza pentru gestionarea eficace a situatiei. Aceasta imposibilitate de a se mobiliza poate conduce la debutul depresiei, mai ales daca persoana interpreteaza prin “nu sunt in stare” ceea ce se intampla.

Relatia dintre experientele de viata si manifestarea depresiei

Dilema “oul sau gaina” este prezenta si in studiile mecanismelor etio-patogenetice ale depresiei. Specialistii inca nu pot sa ofere un raspuns sigur privind relatia dintre experientele de viata negative si manifestarea depresiei: prezenta depresiei conduce spre gestionarea deficitara a unor imprejurari sau aparitia unor conditii nefavorabile care declanseaza instalarea depresiei?
Totusi, in urma datelor stranse pana acum, se pare ca evenimentele negative – pierderea locului de munca, divortul, picarea unui examen, esecul in afaceri, despartirea etc – ar fi semnele prezentei depresiei, ci nu declansatorii primari ai acesteia. Aceasta ipoteza este sustinuta prin faptul ca un element important al depresiei este autoevaluare negativa. Astfel, exprimarea constanta a unor judecati negative: “nu sunt bun de nimic”, “nu merit sa fiu fericit”, “in mod sigur o sa fie un esec” etc. conduce in final la confirmarea asteptarilor, pentru ca in spatele acestora sunt convingeri irationale in legatura cu neputinta de a schimba starea de fapt.

Neputinta invatata

Neputinta invatata este o schema de gandire care a rezultat in urma tendintei de a repeta anumite teme prin care propria persoana a fost devalorizata: “…niciodata nu am fost o persoana indemanatica”, “…lucrurile nu ies de obicei asa cum vreau eu, asa ca ce sens are sa mai incerc”, “daca ma lasi pe mine, in mod sigur stric totul”.
“Nu pot”devine in timp raspunsul pentru tot ceea ce ar presupune o explorare. Se porneste de la premisa ca prin evitarea unor experiente se evita si esecul. Total eronat, esecul este prezent inca din momentul in care dreptul de a incerca a fost anulat. S-a esuat in a adauga experiente care sa imbogateasca bagajul de cunostinte, ceea ce conduce si la limitarea ulterioara a alegerilor.
Anticiparea esecului este elementul declansator al emotiilor negative si implicit al depresiei: “nimic nu-mi mai produce placere”, “nimic nu mai ma bucura”, “totul este fara rost”.

Modurile de gandire ale depresivului

Depresia este strans legata de perspectiva pesimista asupra vietii, fapt ce aduce si lipsa dorintei de a incerca lucruri noi. Astfel, experientele semnificate ca esec:
a) sunt internalizate: “…doar eu sunt de vina pentru tot ce s-a intamplat”,
b) se crede despre ele ca rezultatul nu poate fi modificat – este definitiv: “…oricat as invata, nu o sa iau examenul”,
c) influenteaza orice alta incercare, pentru ca se extinde si asupra altor domenii: “…daca nu am reusit in cariera profesionala, ce sanse am sa fiu o mama buna?”.
Ca stil cognitiv, depresivul prezinta negativism in relatia cu sine, cu ceilalti, cu conditiile de mediu si cu viitorul. Deseori depresivul presupune fara sa verifice, refuzand cu obstinatie de a se raporta la realitatea concreta, in prim plan fiind reprezentarile sale.
De exemplu:
– in relatia cu sine: “nu sunt demn de a fi iubit”, “nu sunt bun de nimic”, “nu merit sa…” etc;
– in relatia cu ceilalti: “ei cred despre mine ca sunt un ratat”; “… nu are cum sa ma iubeasca”
– in relatia cu mediul: “nici vremea nu tine cu mine”, “criza ii loveste doar pe cei ca mine”;
– in privinta viitorului: “nu are cum sa se intample ceva bun pentru mine in urmatoarea perioada”.
In acelasi timp, depresivul ramane ancorat in situatie (nu schimba locul de munca, desi ii produce disconfort; nu ia o decizie in privinta relatiei cu partenerul de viata, desi crede ca nu este valorizat asa cum si-ar dori etc ), obtinand in cele din urma confirmarea ipotezelor sale.

Simptomele depresiei

Prin prisma numarului mare de sinucideri din randul persoanelor depresive, se acorda o atentie destul de mare acestei tulburari, dar nu orice tristete inseamna depresie, mai ales daca aceasta tristete este justificata de prezenta unui eveniment traumatizant.
Tabloul clinic al depresiei este compus din asocierea mai multor simptome, fara ca vreunul sa fie caracteristic tulburarii. Criteriile de diagnosticare se raporteaza la prezenta unui cumul de simptome, specific tipului de depresie, dar si la durata, intensitatea si frecventa acestora.
Deseori, depresivul atribuie simptomele sale altor cauze: sanatate precara, suprasolicitare la serviciu, consum excesiv de cafea, lipsa de timp pentru diverse activitati placute etc.
In realitate, prezenta unora dintre urmatoarele simptome ar trebui sa fie un semnal de alarma:
– alterarea dispozitiei – dispozitie depresiva (tristete, resemnare, descurajare, “fara chef”, “gata sa planga”), dispozitie exuberanta (exaltare, euforie, iritabilitate) sau alternari ale celor doua;
– modificarea comportamentului social – retragere, izolare, evitare, sau implicarea excesiva in activitati placute dar cu potential de consecinte negative;
– diminuarea interesului sau a placerii pentru activitati care inainte produceau satisfactie si relaxare – hobby-uri
– modificarea comportamentului sexual – reducerea semnificativa a dorintei sexuale sau implicarea in relatii sexuale cu persoane straine;
– modificare semnificativa a greutatii corporale – se constata o reducere sau o crestere semnificativa a greutatii intr-o perioada scurta de timp, desi regimul alimentar este acelasi;
– modificarea ciclului de somn – insomnie sau hipersomnie aproape in fiecare zi;
– agitatie sau lentoare psihomotorie aproape in fiecare zi – dificultati de concentrare, tulburari de memorie, saracie a mimicii si a gestului, fuga de idei, distractibilitate;
– fatigabilitate sau lipsa de energie;
– idei de devalorizare si culpabilitate sau la polul opus stima de sine exagerata si grandoare – se acuza pe sine sau ii acuza pe ceilalti;
– ideatie suicidara – moartea ca evadare din probleme sau ca pedeapsa pentru cei ce nu inteleg.

Tulburarile afective, clasificare conform DSM – IV – TR

1. Tulburarile depresive (depresia unipolara)

– tulburarea depresiva majora;
– tulburarea distimica;
– tulburarea depresiva fara alta specificatie.

2. Tulburarile bipolare (depresia bipolara)

– tulburarea bipolara I;
– tulburarea bipolara II;
– tulburarea ciclotimica;
– tulburarea bipolara fara alta specificatie.

3. Tulburari bazate pe etiologie

– tulburarea afectiva cauzata de o conditie medicala generala;
– tulburarea afectiva indusa de o substanta.

Regulile vietii

REGULI PENTRU TINE
1. Pastreaza pentru tine
2. Mai batran, dar nu neaparat mai intelept
3. Accepta, ce a fost a fost
4. Accepta-te asa cum esti
5. Afla ce conteaza si ce nu
6. Dedica-ti viata unui scop
7. Fii flexibil in gandire
8. Intereseaza-te de universul extern
9. Fii de partea ingerilor, nu a animalelor
10. Numai pestele mort pluteste in directia curentului
11. Fii ultimul care ridica tonul
12. Fii propriul tau sfatuitor
13. Fara teama, fara surprize, fara ezitari, fara indoiala
14. As fi vrut sa fi facut asta – si o voi face
15. Numara pana la zece – sau recita „Catelus cu parul cret“
16. Schimba ce poti schimba, restul lasa la o parte
17. Tinteste sa fii cel mai bun in tot ce faci – nu pe locul doi
18. Nu-ti fie teama sa visezi
19. Nu te cuibari in trecut
20. Nu trai in viitor
21. Vezi-ti de viata ta – trece intr-un ritm ametitor
22. Imbraca-te ca si cum azi e o zi importanta
23. Sa ai un sistem de credinta
24. Zilnic rezerva un pic de timp numai pentru tine
25. Sa ai un plan
26. Sa ai simtul umorului
27. Cum iti asterni asa vei dormi
28. Viata poate fi ca o reclama
29. Obisnuieste-te sa iesi din zona ta de confort
30. Invata sa pui intrebari
31. Sa fii demn
32. E OK sa ai sentimente puternice
33. Pastreaza-ti increderea
34. Nu vei intelege niciodata totul
35. Afla de unde vine adevarata fericire
36. Sa stii cand sa renunti – cand sa pleci mai departe
37. Ai grija de tine
38. Pastreaza-ti bunele maniere in orice situatie
39. Triaza-ti adesea lucrurile
40. Adu-ti aminte sa revii la „tabara de baza“
41. Delimiteaza-ti spatiul
42. Cumpara in functie de calitate, nu de pret
43. E OK sa te ingrijorezi, sau sa stii cum sa nu faci asta
44. Ramai tanar
45. Banii nu rezolva intotdeauna problemele
46. Gandeste singur
47. Nu tu esti responsabil
48. Sa ai ceva in viata care te scoate din ale tale
49. Numai cei buni se simt vinovati
50. Daca n-ai nimic frumos de spus, mai bine nu spune nimic

REGULI DESPRE PARTENERIAT
51. Accepta diferentele, imbratiseaza ce aveti in comun
52. Da-i voie partenerului tau sa fie el insusi
53. Comporta-te frumos
54. Ce anume vrei sa faci?
55. Fii primul care-si cere scuze
56. Fa acel pas in plus, incercand sa-l multumesti
57. Sa ai intotdeauna pe cineva bucurandu-se sa te vada
58. Sa stii cand sa asculti si cand sa actionezi
59. Fii pasionat de viata de cuplu
60. Asigura-te ca a fi cu cineva in pat inseamna a face dragoste, nu sex
61. Nu inceta sa comunici
62. Respecta-i intimitatea
63. Asigura-te ca amandoi impartasiti acelasi scop
64. Trateaza-ti partenerul mai bine
decat pe cel mai bun prieten
65. Multumirea este un scop inalt
66. Nu trebuie sa aveti amandoi aceleasi reguli
REGULI PENTRU FAMILIE SI PRIETENI
67. Daca ai de gand sa fii prietenul cuiva, atunci fii un prieten bun
68. Sa nu fii niciodata prea ocupat pentru cei dragi
69. Lasa-ti copiii sa greseasca – nu au nevoie de ajutorul tau
70. Fii respectuos si iertator cu parintii tai
71. Mai lasa-ti copiii uneori in pace
72. Nu imprumuta niciodata bani daca nu esti pregatit sa uiti de ei
73. Nu exista copii rai
74. Pastreaza-ti moralul ridicat langa cei pe care ii iubesti
75. Da-le copiilor tai responsabilitati
76. Copiii tai trebuie sa fie in dezacord cu tine pentru a putea pleca de acasa
77. Copiii tai vor avea prieteni care nu iti plac
78. Rolul tau in calitate de copil
79. Rolul tau ca parinte
REGULI SOCIALE
80. Suntem toti mai apropiati decat crezi
81. Nu doare sa ierti
82. Nu doare sa fii binevoitor
83. Fii mandru de ceea ce facem in colectiv
84. Ei ce au de castigat din asta?
85. Stai in preajma oamenilor pozitivi
86. Fii generos cu timpul tau si cu informatiile
87. Implica-te
88. Pastreaza-ti nivelul moral
89. Sa ai un plan pentru cariera
90. Obisnuieste-te sa-ti vezi comunitatea ca parte dintr-un ansamblu
91. Analizeaza-ti munca si consecintele ei pe termen lung
92. Fii bun in ceea ce faci

REGULI UNIVERSALE
93. Fii constient de paguba pe care o produci
94. Fii adeptul gloriei, nu al degradarii
95. Ia parte la solutie, nu la problema
96. Gandeste-te la ce va spune istoria despre tine
97. Pastreaza-ti intotdeauna ochii deschisi
98. Nu totul poate fi ecologic
99. Da ceva inapoi
100. Gaseste o noua regula in fiecare zi – sau cel putin din cand in cand

De ce oamenii inteligenti esueaza si prostii reusesc in viata

Oamenii destepti sunt idioti

Da, pentru niste oameni destepti, sunt destul de prosti.

Oamenii destepti nu inteleg ca Universul functioneaza dupa un principiu relativ simplu: actiune si reactiune.

Daca arunci cu o piatra in geam, geamul se sparge. Daca te gandesti cum sa spargi geamul, geamul nu se sparge.

Simplu, nu? Ei bine, e uimitor cat de multi oameni nu se prind de faza asta.

Actiunea este principalul ingredient al succesului. Daca nu faci nimic, nu se intampla nimic.

Oamenii destepti gandesc prea mult

Prostii actioneaza, desteptii analizeaza.

Daca un prost vrea sa mearga din punctul A in punctul B, o ia tot inainte pe aratura si vede el dupa-aia.

Daca un om destept vrea sa ajunga din punctul A in punctul B, intai face o analiza a traseelor posibile si a situatiilor neprevazute ce pot aparea in cale si isi face planul A, planul B si planul C, de backup.

Daca ii apare un zid in cale?

– O ia prin stanga sau prin dreapta sau face o gaura?

– Trece pe deasupra sau sapa un tunel pe dedesubt?

Daca va fi nevoie de sapat un tunel, cred ca ar trebui sa-si ia la drum o unealta potrivita. Dar care e cea mai buna unealta? De fier sau de lemn? Sa fie usoara si de dimensiuni mici ca sa nu-l incurce la drum sau ceva serios, de performanta?

Dilemele pot continua la nesfarsit, you get the point.

In final se plictiseste si renunta la drum.

Oamenii destepti se plictisesc repede

Un prost are o idee odata la 20 ani, de exemplu sa dea cartofi prajiti gratis in fiecare miercuri la shaormeria lui, si se tine de ea inca 20 ani.

Paradoxal sau nu, exact asa se construieste un brand, prin consecventa.

Oamenii destepti nu sunt consecventi, nu sunt perseverenti, au foarte multe idei si vor sa le incerce pe toate, trec de la una la alta in timp scurt, fara sa le dea timp sa se dezvolte.

Din cauza ca au atat de multe idei, nu au rabdare sa mearga cu una pana la capat, la prima poticnire isi zic, asta e, am esuat cu asta, mai am alte 400 de idei, una o sa mearga. Si renunta la ideea actuala si incearca alta.

Oamenii destepti se intreaba “ce as mai putea face, ce idee ar mai fi buna, ce sa mai incerc?” in loc sa se intrebe “ce am facut si a functionat ca sa repet?”.

Oamenii destepti vor sa schimbe lumea

Cea mai mare prostie de idee pe care o poti avea.

Universul are 13 miliarde de ani. Tu cati ani ai? 18, 23, 27?

Ce te face sa crezi ca tu poti schimba felul in care functioneaza Universul? Ce te face sa crezi ca tu poti schimba natura umana?

Pe bune, crezi ca n-au mai incercat si alte zeci de milioane de oameni de-a lungul multor generatii inaintea ta, crezi ca tu esti cel mai destept, singurul care si-a dat seama ca e o problema in Univers si trebuie rezolvata?

Si cum crezi tu ca poti realiza schimbarea asta?

Stiu, hai sa stam la o terasa, la o bere, si sa combatem, sa discutam aprins, sa ne avantam in polemici si dezbateri.

Sigur Universul o sa vada si o se schimbe singur cand aude argumentatia noastra extrem de logica.

Noutati de ultima ora – the Universe doesn’t give a fuck about you.

Oamenii destepti lupta cu sistemul

O, da!

Din aceeasi categorie cu schimbatul lumii e si lupta cu sistemul. Sistemul e rau, sistemul e asa si pe dincolo, bla bla bla…

Ce e sistemul? Pai, nu stiu, e o conspiratie, sunt corporatiile care ne baga consumerismul pe gat si vor sa ne controleze, e Matrix-ul care de indobitoceste.

Zici?

Pai nu te obliga nimeni sa ai ultimul smartphone, acces la internet, sa faci cumparaturi la supermarket.

Ti se pare usor sa faci un arc si sa vanezi un mistret apoi sa-l belesti cu un cutit facut tot de tine dintr-o piatra ascutita?

Este padure in Romania cacalau. La naiba, poti sa vopsesti si copacii in albastru si sa zici ca esti in Avatar, daca vrei.

Matrix?

Scopul nu este sa IESI din Matrix. Afara din Matrix e ca in padure, mananci noroi si te imbraci in zdrente.

Scopul este sa intelegi cum functioneaza Matrix-ul si sa folosesti asta in interesul tau. Sa iti faci viata cat mai buna in Matrix.

Oamenii destepti sunt socialisti

Asta nu e o surpriza ci mai degraba un efect firesc. Oamenii destepti fac multa scoala iar scoala iti implanteaza idei socialiste in cap.

Idei precum taxarea averilor prea mari, luatul de la bogati si datul la saraci, etc…

In esenta, oamenii destepti vor sa-i ajute/sa-i salveze pe cei napastuiti de soarta insa cu toata inteligenta lor nu-si dau seama ca fac exact contrariul.

Daca pedepsesti oamenii eficienti si productivi, luandu-le banii munciti, si incurajezi oamenii lipsiti de initiativa, dandu-le bani degeaba, pur si simplu ii condamni pe toti in mod egal la saracie.

E ca si cum ai imparti o singura pizza in felii cat mai mici, ca sa ajunga la toata lumea, in loc sa stimulezi oamenii capabili sa produca mai multa pizza.

Daca vrei bani si bunastare trebuie sa incetezi sa mai fii impotriva oamenilor bogati si sa nu-i mai consideri dusmani.

E ca si cum visul tau ar fi sa fii fotbalist dar nu poti sa suporti fotbalul.

Sigur, succesul nu inseamna neparat bani dar o gramada de lucruri se reduc la bani daca stai sa te gandesti bine.

Oamenii destepti refuza realitatea

Asta e legata tot de ideile precedente, de lupta impotriva sistemului, de incercarea de a schimba lumea in mai bine.

Oamenii nu accepta ca nu exista “ar trebui sa fie”, “merita”, “ar merita”, etc… ci exista doar ESTE.

Fiecare argumentatie pe care am auzit-o de la oameni destepti contine cate un verb din cele de mai sus:

• n-ar trebui sa aiba profituri atat de mari
• nu merita sa aiba salariu asa mic
• ar trebui sa faca statul …
• ar trebui, ar merita, ar, ar ,ar …

Realitatea e in felul urmator: cerul e albastru, iarba e verde.

Cerului nu-i pasa ca tu crezi ca ar trebui sa fie roz, pentru ca asa ti-ar conveni tie, un cer roz, sau pentru ca asa crezi tu ca ar fi mai bine.

Iarba nu da doi bani pe parerea ta, ca ai tu chef ca firul de iarba sa stea inclinat pe dreapta, ca asa e mai bine pentru toti oamenii.

Poti sa ai cea mai solida argumentatie logica pe care o poate scoate mintea ta de om inteligent, NU CONTEAZA.

Realitatea este alta, si realitatea nu se schimba doar pentru ca tie nu-ti convine.

Accepta realitatea si adapteaza-te in loc sa lupti ideologic impotriva ei! Nu poti schimba natura umana. Nu poti controla ce fac si ce gandesc alti oameni, tot timpul “ar trebui” ca ceva sa fie altfel. Dar n-o sa fie.

Efectul Dunning-Kruger

Unskilled individuals suffer from illusory superiority, mistakenly rating their ability much higher than average.

wiki

Asta in timp ce oamenii destepti fac exact invers, se autoevalueaza mai jos decat sunt, se vand pe bani putini si nu au incredere in propriile capacitati, sunt ezitanti si in final renunta de-a dreptul.

In aceeasi nota cu Dunning-Kruger…

Oamenilor destepti le e frica de judecata celorlalti

Imagineaza-ti ca stai pe buda si iti faci linistit nevoile. Inchizi ochii o fractiune de secunda si clipesti.

Cand ii deschizi esti pe o scena, cu toate reflectoarele indreptate spre tine si lumea te arata cu degetul si rade.

Cam asta isi inchipuie oamenii destepti ca se intampla atunci cand trebuie sa isi afiseze sau sa-si promoveze munca sau ideile.

Stiu designeri care evita de ani de zile sa-si faca un site pe care sa-si expuna lucrarile crezand ca nu sunt destul de bune pentru a le arata lumii.

Sau oameni care refuza niste oportunitati de a face bani pentru ca au impresia eronata ca serviciile lor s-ar putea sa-i dezamageasca pe clienti, ca poate nu sunt chiar atat de bune pentru a cere bani pentru ele.

Oamenii destepti sunt romantici

Li se inoculeaza din scoala ideea ca saracia e plina de romantism si boem: pictori saraci, poeti saraci, artistii adevarati sunt saraci.

Adica oamenii inteligenti si capabili sa gandesca si sa creeze sunt deasupra ideilor de bani si avere, sunt superiori moral.

Astfel, si ei la randul lor resping ideea de bani pentru a se alatura grupului, pentru a simti ca apartin acestei elite intelectuale care e deasupra notiunilor pamantesti de avere.

Oamenii destepti n-au tupeu

Daca ingredientul principal al succesului e actiunea, tupeul vine imediat pe locul 2.

Cele mai multe confruntari se castiga cu tupeu, nu cu dreptate sau logica argumentativa.

Din nou, asta e o realitate pe care trebuie s-o accepti. Asa functioneaza lumea in care traim.

Incearca un test, du-te la magazinul de la colt si cumpara un pachet de biscuiti. Iesi afara, deschide pachetul, mananca 3 biscuiti apoi intoarce-te in magazin nervos si cere banii inapoi.

Iti garantez ca in 95% din cazuri tupeul, tonul ridicat, nervozitatea si amenintarile cu Protectia Consumatorului o sa iti aduca inapoi banii in buzunar.

Asta nu inseamna ca ar trebui sa fii nesimtit ci doar sa intelegi un lucru simplu: faci x, obtii y – stai bosumflat si te plangi, nu obtii nimic.

Oamenii destepti sunt prea corecti, prea modesti, prea timizi, prea cu bun simt, prea la locul lor – fara curaj, fara tupeu, fara initiativa, cautand mereu un loc caldut de munca la stat, acolo unde nu trebuie sa dovedesti nimic ci trebuie doar sa scrie pe hartie ca esti, ca stii, ca etc…

Sau se plafoneaza in tot felul de joburi low-level, fara stres, fara responsabilitate, pana la pensie. Si traiesc cu impresia ca merita mai mult, ca sunt superiori, ca sunt speciali, pentru simplul fapt ca sunt mai inteligenti decat altii, fara insa sa preia vreodata initiativa si sa faca efectiv ceva.

Oamenii destepti nu vor sa aiba succes si nici bani

Sigur, e alegerea lor. Pe mine nu ma deranjeaza.

Dar daca zici ca nu vrei bani, ca nu asta conteaza, ca sunt lucruri mai importante, atunci de ce te mai plangi ca altii au prea multi bani si ca nu merita sa-i aiba pentru ca sunt mai prosti decat tine.

Repet, nu poti sa visezi sa fii fotbalist dar in acelasi timp sa urasti fotbalul si pe ceilalti fotbalisti.

Trebuie sa te hotarasti ce vrei de la viata si sa actionezi in directia respectiva cu incredere si curaj.

 

Documentar-Adevarul despre criza economica din 2010!

Inside Job: Adevarul despre criza/ Inside Job ofera, prin vocea lui Matt Damon, cea maicuprinzatoare analiza a crizei financiare globale inceputa in 2008. Cauzand pagube de peste 20 triliarde de dolari americani si lasand milioane de oameni fara loc de munca si/sau locuinta, actuala criza este cea mai profunda de la Marea Depresiune si a impins economia mondiala aproape de colaps.

Vizionati aici: http://www.topvideohd.com/2014/05/job-job-adevrul-despre-criz-2010-filme-online.html

Cum să ai o experienţă de dedublare

Majoritatea autorilor care au scris despre dedublare sunt de acord cu faptul fiecare din noi îşi părăseşte corpul fizic în fiecare noapte. Ei consideră totodată că ne putem antrena subconştientul „să ne trezească” imediat după ce ne-am părăsit trupul. Iată câteva metode pentru a impregna în subconştient această idee: idei-forţă afişate la vedere, lectura anumitor cărţi, ascultarea unor înregistrări cu mesaje subliminale, vizualizări.

Prima metodă constă în autosugestionarea cu ajutorul unor idei-forţă. De exemplu: „Vreau să am o experienţă de dedublare”, „Vreau să îmi părăsesc temporar corpul fizic”. Cele mai bune momente pentru a vă induce aceste sugestii sunt chiar înainte de a adormi şi imediat după trezire. În aceste clipe suntem într-un contact foarte apropiat cu propriul nostru subconştient. De aceea, este bine să vă treziţi lent şi, timp de o jumătate de oră, să repetaţi frazele pe care le-aţi ales pentru autosugestionare.

A doua metodă este de a citi cărţi despre dedublare. Ceea ce citim ne impregnează puternic subconştientul.
Urmează înregistrările cu mesaje de sugestie. În acest caz, este important să le ascultaţi cât mai des şi cât mai atenţi.

Metoda următoare este cea a vizualizării creatoare. Afirmaţiile care folosesc şi imaginaţia sunt mult mai bune. Vizualizaţi-vă cum părăsiţi trupul şi spuneţi în gând: „Da, pot face cu uşurinţă aceasta.” Imaginaţi-vă scene din ce în ce mai complexe, în care zburaţi sau în care ţâşniţi liber în spaţiul infinit. Nu uitaţi, şi acest lucru trebuie făcut zi de zi, cât mai des, şi mai cu seamă dimineaţa, imediat după ce vă treziţi.

Pregătirea fizică pentru dedublare
Cel mai potrivit moment pentru a exersa dedublarea este dimineaţa, după ce vă treziţi în modul cel mai natural cu putinţă (fără ceas deşteptător, telefon, etc). Lăsaţi-vă trupul să se odihnească deplin. Fiecare persoană are nevoie de un anumit timp pentru somn. Secretul constă în a vă menţine trupul într-o stare de relaxare perfectă, dar fără a fi obosit. Dacă oboseala este prea mare, riscaţi să adormiţi în timpul exerciţiului.

Muzica poate fi excelentă pentru relaxare şi pentru calmarea mentalului. Este bine să ascultaţi muzică relaxantă, plăcută, în timpul exerciţiilor de dedublare, dar acest lucru poate fi şi inconvenabil pentru că sunetele exterioare vă pot distrage de la concentrarea interioară. De asemenea, dacă ascultaţi muzică înainte de a adormi, este posibil ca dimineaţa să fiţi prea somnoroşi pentru a mai exersa corect.

În timpul practicii dedublării, urmăriţi să vă aşezaţi încât să nu vă amorţească vreo parte a corpului. Alegeţi poziţia cea mai comodă.
Asiguraţi-vă că nimic nu vă va distrage atenţia în timpul antrenamentului. Ferestrele trebuie să fie închise pentru a nu apărea diverse zgomote şi nu uitaţi să închideţi televizorul, radioul sau orice altă sursă de zgomot. Nu stabiliţi un anumit timp limită pentru exerciţiu. Veţi avea tendinţa de a verifica din când în când cât timp mai aveţi.

Primul pas – relaxarea
Următoarea condiţie pentru dedublare este relaxarea perfectă a corpului fizic. Relaxarea este cea mai importantă pentru că, dacă nu sunteţi relaxaţi, mentalul vostru va fi atent asupra diferitelor părţi ale corpului. Testele de laborator făcute cosmonauţilor au arătat că trupul este mult mai relaxat în timpul unei experienţe de dedublare decât în timpul somnului. Este bine să exersaţi relaxarea zi de zi, până când veţi reuşi să vă relaxaţi perfect în doar câteva minute.
Relaxaţi-vă trupul pe segmente, de la picioare spre cap, până când chiar şi faţa vă va fi relaxată profund. Alegeţi tehnica de relaxare care vă place mai mult. Dacă nu cunoaşteţi nici o tehnică, puteţi proceda după cum urmează: în mod sistematic, încordaţi fiecare muşchi, apoi lăsaţi-l să se relaxeze. După ce v-aţi relaxat complet, luaţi-o de la capăt şi verificaţi încă o dată fiecare muşchi în parte.

Puteţi să ţineţi cont şi de următorul aspect: cu cât este mai bine relaxat corpul, cu atât îl veţi simţi mai puţin. În timp ce vă relaxaţi, imaginaţi-vă că nu aveţi braţul stâng, ca şi cum ar fi fost tăiat şi nu-l mai puteţi simţi. Când aveţi senzaţia că acel braţ chiar vă lipseşte, atunci braţul va fi relaxat complet. Continuaţi cu braţul drept, apoi cu picioarele. Vă puteţi juca, presupunând că membrele vă stau în diferite poziţii şi constatând cât de bine vă puteţi imagina senzaţia că sunteţi chiar în acele poziţii. Dacă veţi fi în stare să pierdeţi orice senzaţie din braţe şi picioare, sau să vă imaginaţi că acestea stau în diferite poziţii, atunci puteţi fi siguri că trupul vă este relaxat perfect.

Apoi relaxaţi-vă complet faţa. Iată o modalitate simplă: cu ochii închişi, priviţi cât mai profund în întuneric, apoi strângeţi uşor pleoapele şi rotiţi ochii până când apare o uşoară senzaţie de oboseală. Apoi relaxaţi complet muşchii feţei pentru aproximativ cincisprezece secunde. Repetaţi această secvenţă de doi paşi de câteva ori. Apoi mai relaxaţi-vă o dată întregul corp şi străduiţi-vă să nu vă gândiţi la nimic. Relaxaţi-vă cât mai profund şi mintea. S-ar putea ca încă din acest moment să apară vibraţiile aşteptate, să puteţi deja „ţâşni” în spaţiu, dar această realizare apare de obicei după o practică consecventă. După ce v-aţi relaxat complet, nu vă mai gândiţi la corpul fizic.

Pasul doi – calmaţi-vă mintea şi fiţi concentrat
Există cinci puncte-cheie asupra cărora trebuie să ne concentrăm în timpul unei experienţe de dedublare: starea minţii, realismul, mişcarea, receptivitatea şi pasivitatea.
Când încercaţi să vă părăsiţi corpul, un aspect foarte important este starea minţii. De pildă, o stare excelentă a minţii pentru dedublare poate fi cea în care vă simţiţi ca un copil care se joacă; totul trebuie să fie la fel de simplu şi natural ca respiraţia. Este destul de greu de descris starea la care trebuie să ajungeţi, dar în momentul în care veţi începe să aveţi experienţe astrale va deveni totul foarte clar, veţi şti perfect spre ce stare să ţintiţi. Cea mai bună stare de spirit este cea în care sunteţi tăcuţi, complet pasivi şi observatori. În această stare de pasivitate mintea nu se agită. Nu există emoţii şi procese analitice, ci doar observare. Vizualizarea este importantă în multe dintre tehnicile de dedublare, iar această stare a minţii, de pasivitate, face mult mai uşoară vizualizarea anumitor imagini fără ca mintea să înceapă să călătorească.

Cel de-al doilea punct, realismul, se referă la gradul de concentrare asupra unei ţinte. Lumea în care trăim pare reală pentru că suntem atât de concentraţi asupra ei. Ar trebui să învăţaţi să vă concentraţi în afara propriului corp cu o asemenea putere încât totul să devină real.

Al treilea punct constă în acea mişcare de balans sau de ridicare pe care o veţi simţi în corp. Puteţi începe cu o mişcare de ridicare interioară, imaginativă, care apoi să devină chiar reală. Pe urmă veţi putea folosi acest balans pentru a vă propulsa în afara corpului fizic. Gândiţi-vă că trupul se balansează uşor în sus şi în jos, sau la stânga şi la dreapta, într-o mişcare ritmică.
Următorul punct este receptivitatea. Aceasta este absolut necesară pentru a crea sau pentru a induce vibraţiile. Va trebui să deveniţi extrem de receptivi la tot ceea ce se petrece cu voi în timpul antrenamentului.

Ultimul punct, pasivitatea, este, de asemenea, foarte important. Cu cât veţi fi mai pasivi cu atât va fi mai uşor să intraţi în starea de dedublare. Dacă mintea doreşte să controleze experienţa, ea va fi prea concentrată asupra lumii fizice. În timp ce exersaţi ar trebui să fiţi preocupaţi doar de momentul care există atunci, de prezent. Urmăriţi să aveţi o atitudine de acceptare şi detaşare faţă de rezultatele tehnicii. Fiţi cu totul în prezent, fără a vă gândi deloc la ceea ce va urma.

În această stare de pasivitate puteţi iniţia anumite acţiuni (cum ar fi vizualizările), fiind totodată martorii acestora. Dacă veţi înţelege această stare a minţii şi o veţi putea crea, atunci conştiinţa nu va mai cădea în capcana viselor şi va fi mai uşor să o menţinem trează chiar şi după ce aceasta va părăsi corpul fizic. Trebuie doar să deveniţi un observator pasiv.

Pentru dedublare este nevoie, practic, de a suspenda, de a anula, o anumită porţiune a conştiinţe, cea care este interesată de reuşita experienţei.
Încetiniţi-vă ritmul gândurilor şi aduceţi-vă în acea stare de spirit pasivă şi receptivă. Goliţi-vă mintea de orice fel de gânduri. Există multe tehnici pentru a face asta. Cea mai simplă constă în concentrarea asupra „ecranului” minţii, ce apare ca un fundal negru sau indigo atunci când închidem ochii.

Pasul al treilea – căutarea limitei conştiinţei
Următorul pas este cel de „căutare a limitei conştiinţei”, de explorare a graniţei dintre somn şi starea de veghe. Lăsaţi-vă uşor să adormiţi, dar încercaţi să vă „prindeţi” pe voi înşivă chiar în momentul adormirii şi reveniţi la o stare de conştiinţă deplină. Lăsaţi-vă iar să adormiţi, de data aceasta mergând puţin mai departe, apoi treziţi-vă iar. Repetaţi aceşti paşi de câteva ori, până când corpul va fi relaxat profund iar mintea va găsi acea stare de pasivitate despre care vorbeam mai sus.

Pasul patru – vizualizaţi un obiect
Apoi, vizualizaţi un obiect mic, de exemplu un cub de dimensiuni mici, la aproximativ un metru, un metru şi jumătate, chiar deasupra voastră. Vizualizaţi-l cât mai clar posibil. Nu mergeţi mai departe până când nu veţi putea vedea cu ochii minţii acest obiect, cu o claritate maximă.

Pasul cinci – daţi obiectului un mic balans
Apoi începeţi să mişcaţi obiectul înainte şi înapoi, astfel încât să pară că se apropie şi de depărtează de voi. La început vizualizaţi o mişcare foarte uşoară, ca şi cum obiectul ar pluti în faţa voastră.
Menţineţi obiectul într-o mişcare de balans constantă. Nu opriţi mişcarea. Continuitatea acestei mişcări vă va ajuta să faceţi imaginea stabilă şi să îi daţi mai mult realism.

Pasul şase – măriţi amplitudinea mişcării
Încet, măriţi amplitudinea de mişcare a cubului. Pe măsură ce veţi face acest lucru, imaginea va deveni din ce în ce mai reală. Aveţi grijă ca vizualizarea să aibă perspectivă şi adâncime. De fiecare dată când obiectul se apropie, ar trebui să fie tot mai mare. De fiecare dată când se îndepărtează, ar trebui să fie mai mic. Nu uitaţi, trebuie să menţineţi în continuare starea de pasivitate şi de linişte a minţii de-a lungul acestui exerciţiu.

Pasul şapte – mişcaţi-vă în sens opus obiectului
Generaţi acum, în imaginaţie, o mişcare de balans a corpului în sens opus mişcării obiectului. Imaginaţi-vă că obiectul are o gravitaţie foarte puternică, ce vă afectează balansul. Pe măsură ce obiectul se apropie, vă simţiţi tot mai atraşi de el. Pe măsură ce se depărtează, vă lăsaţi pe spate în poziţie de plecare.
Odată cu fiecare apropiere din ce în ce mai mare a cubului, simţiţi cum gravitaţia lui vă atrage din ce în ce mai puternic în direcţia sa.

Pasul opt – apucaţi obiectul şi lăsaţi-l să vă scoată din trup
După ce imaginea a devenit foarte vie, la o apropiere a obiectului, apucaţi-l cu puterea imaginaţiei voastre. Când obiectul vizualizat se va îndepărta, acesta va atrage după sine şi conştiinţa voastră, care şi-a părăsit trupul.
În acest moment, corpul astral s-a desprins deja de corpul fizic. Acum puteţi să vă expansionaţi conştiinţa, păstrând starea de vigilenţă şi atenţie. Sunteţi liberi să exploraţi lumea astrală!

Este important să vă examinaţi conştiinţa de-a lungul experienţei pentru a vă asigura că nu dormiţi. În timpul experienţei întrebaţi-vă: „Se întâmplă în realitate, sau visez?”. După revenirea în corpul fizic amintiţi-vă cât de conştient aţi fost în timpul experienţei.
A învăţa cum să-ţi părăseşti corpul fizic este o activitate care necesită mult timp, exerciţiu şi răbdare. Nu aşteptaţi rezultate peste noapte. Unii oameni au lucrat ani de zile până când au reuşit să aibă o experienţă de dedublare. Alţii nu au obţinut nici un rezultat pentru că au fost prea încrâncenaţi. Învăţaţi să lăsaţi lucrurile să decurgă firesc. Prima dedublare este cea mai grea. După ce aţi trăit o dată această experienţă, va fi mult mai uşor să o repetaţi.

Explorarea unor lumi noi, încă necunoscute, poate părea adeseori dificilă începătorilor, dar devine din ce în ce mai fascinantă pe măsură ce avansăm în arta dedublării.

10 lucruri pe care le fac oamenii de succes ca sa isi indeplineasca visele

Toată lumea visează, dar nu toţi avem puterea, cunoştinţele și abilitățile de a ne transforma visele în realitate. Toți oamenii de succes cunosc anumite adevăruri și stăpânesc anumite obiceiuri, aplicând principii care le aduc succesul. Am întreprins o cercetare ampla asupra obiceiurilor oamenilor de succes, bărbaţi și femei. In acest articol, am sintetizat într-o lista 10 din obiceiurile care aduc succes. Hai cu mine in călătorie să învățăm de la acești oameni mari!

1. Își stabilesc țeluri și le urmează

E una să îți stabilești un țel și alta să atingi acel țel. Aproape toată lumea își stabilește țeluri, dar numai puțini au curajul și disciplina necesare sa le urmeze. La începutul fiecărui an, mulți luăm hotărâri legate de lucruri pe care vrem să începem sau să încetăm a le face. Dacă privești în urmă spre prima zi din acest an, poți spune cu mândrie că ai îndeplinit 40% din hotărârile tale? Anthony Robbins e un exemplu foarte bun de persoană care știe cum să își urmărească obiectivele. Acest om uimitor a ajuns să câștige de la $38.ooo la $ 1 milion într-un singur an. Marele bilionar H.L.Hunt a spus că sunt doar două condiții necesare succesului: primul, spune el, e să hotărăști exact ceea ce vrei, al doilea e sa stabilești prețul pe care va trebui să îl plătești și să hotărăști să plătești acel preț. Urmează regula aceasta și vei avea succes; ignor-o și vei rămâne doar campion local.

2. Sunt perseverenți

Malcolm Gladwell a popularizat ideea ca 10.000 de ore de practică controlată e cheia spre succes. Deși unii oameni de știință nu ar fi de acord cu acest principiu, cred că el conține mult adevăr. Pentru ca tu să devii cu adevărat excelent în ceea ce faci, trebuie să fii perseverent. Prețuiește fiecare ocazie de a face ceea ce îți place și faci bine. Toți oamenii de succes cunosc acest secret.

3. Scot ce e mai bun în orice situație

Horatio G. Spafford tocmai isi pierduse fiul datorită scarlatinei și toate investițiile sale de o viață fuseseră distruse de Marele Incendiu din Chicago din 1871. Într-o călătorie spre Europa în 1873, soția și cele patru fiice ale sale au suferit un naufragiu în urma căruia fetele și-au pierdut viața. După accident, soția sa, Anna, i-a trimis o telegramă informându-l cu privire la accident. După primirea telegramei, Horatio a plecat imediat să își aducă soția acasă. Navigând peste Atlantic, capitanul navei l-a chemat pe punte. L-a informat că tocmai treceau prin locul unde fiicele sale se inecaseră. În noaptea aceea, singur în cabină, Horatio Spafford a scris unul dintre cele mai frumoase imnuri din toate timpurile, “It is well with my soul”/Sufletul meu e bine. A transformat nenorocirea în avantaj, și pentru asta a devenit unul dintre puținii oameni, din timpul său, de care ne mai amintim astăzi. Dacă vrei să ai succes, trebuie să fii pregătit și capabil să scoți maximul din orice situație – fiindcă în mod sigur vor veni și vremuri grele.

4. Își asumă responsabilitatea de a trăi

Nimic nu ni se ‘întâmplă’ pur și simplu. Viața noastră de astăzi e o reflexie a hotărârilor noaste trecute și alegerile de astăzi ne conturează viitorul. Filmul “The Pursuit of Happiness”/ În căutarea fericirii (2006), e povestea vieţii lui Chris Gardner. Christopher Paul Gardner a avut o copilărie marcată de sărăcie, violență, alcoolism, abuzuri sexuale și analfabetism în familie. Nu își cunoștea tatăl și a fost luat de lângă mama sa la o vârstă fragedă, locuind la familii adoptive mare parte a copilăriei. Acum e CEO, investitor, vorbitor motivațional, autor și filantropist. Cartea sa a fost mai mult de 20 de săptămâni pe lista de bestsellers a lui New York Times și a fost tradusa in mai mult de 40 de limbi. Desi a avut o copilărie nefericita, acest om nu a acceptat soarta care i s-a oferit. Şi-a asumat răspunderea pentru viaţa sa si a hotărât sa schimbe ceva. A folosit ce avea ca sa ajungă unde voia.

5. Îşi fac relaţii valoroase

În spatele fiecărui Steve Jobs există un Steve Wozniak și există un Paul Allen în spatele fiecărui Bill Gates. Ai nevoie de oameni care să te ajute să îți îndeplinești visele. Crede-mă, nu poți face asta singur. Ai nevoie de mentori, parteneri, angajați, soț/soție, și așa mai departe. Câteva criterii de a găsi parteneri și mentori valoroși sunt compatibilitatea, experienta, sistemul de valori, loialitatea și avantaje reciproce – printre multe altele.

6. Fac sacrificii neobișnuite

Un bărbat s-a născut în 1918; a dispărut în 1964, după ce a ținut un discurs de patru ore la procesul în urma căruia a fost condamnat pe viață. A stat 27 de ani în închisoare fiindcă nu a vrut să facă compromisuri legate de părerile politice. Eliberat în 1990, a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1993, a devenit preşedintele Africii de Sud în 1994, și de atunci a fost onorat cu mai mult de 250 de premii. După cum ați ghicit probabil, e vorba de Nelson Mandela. A făcut un sacrificiu uriaş pentru tara sa si până la urma a obţinut ceea ce visase de peste 30 de ani.

Hai sa va mai spun o poveste. Ca sa aibă cei $1.350 cash de care s-au folosit ca sa demareze afacerea Apple, Steve Jobs şi-a vândut microbuzul Volkswagen, iar Steve Wozniak şi-a vândut calculatorul, un Hewlett-Packard. Amândoi au făcut ceea ce era atunci un sacrificiu uriaș, dar a fost de fapt un preț mic, având în vedere că acum Apple valorează peste $80 bilioane. Trebuie să faci și tu sacrificii acum, pentru ca oamenii să povestească despre tine cândva.

7. Ei nu renunţa niciodată

Mogulul în afaceri imobiliare Donald Trump are o avere de 2,7 bilioane $ – binisor, având în vedere faptul ca înainte de asta datora pana la 9.000 milioane $. Când a pierdut tot ce avea si a dat faliment, nu s-a sfârşit lumea. El chiar a împrumutat mai multi bani si a tot încercat pana când a reuşit.

Thomas Edison a incercat de peste 10.000 de ori sa facă un bec, până să reușească. Dacă el ar fi renunțat, poate că noi am sta acum tot în întuneric.

Cea mai proasta carte pe care ne-o servește viața este testul timpului. Doar cei rezistenţi și hotărâți să persevereze vor trece testul.

8. Își asumă riscuri

Oricare bărbat sau femeie de succes își asumă riscuri. Când eram copii, societatea și cei apropiați ne-au modelat viața. De exemplu: probabil că părinții ți-au spus să mergi la școală, să termini cu note mari, și să îți cauți o slujbă bună. Tot ce ne predică societatea e să căutăm siguranța – și de aceea te sperii de fiecare dată când vrei să iei o hotărâre importantă sau să faci ceva ieșit din comun. Diferenţa dintre succes si eşec este ca cel care da greş fuge de propriile temeri, iar cel care reuşeşte fuge spre temerile sale. “Fa in fiecare zi ceea ce te sperie” a spus Eleanor Roosevelt. Daca nu urmezi acest sfat, nu vei creste niciodată si poţi să-ţi iei ca ai putea avea vreodată succes.

9. Prețuiesc munca și disciplina

Brian Tracy a definit disciplina ca abilitatea de a hotara singur sa faci ceea ce ar trebui sa faci, atunci când trebuie sa o faci, indiferent daca ai chef sau nu. Eu scriu zilnic – nu fiindcă e interesant sa scriu, ci fiindcă trebuie sa fac asta, daca vreau sa reuşesc ca scriitor. Trebuie sa îţi faci un obicei din a fi disciplinat fiindcă nu exista alta cale de a avea succes. Rose Blumkin a înfiinţat Nebraska Furniture Mart, care acum e deţinut de Warren Buffet. A muncit zilnic in magazin pana la 103 ani; s-a îmbolnăvit o singura data, si şi-a luat liber o săptămână. Cunoştea valoarea muncii. Ca sa ai succes in viaţa, trebuie sa descoperi ce îţi place sa faci si sa faci asta din toată inima. “Cu încredere, disciplina si devotament, nu exista nimic valoros care sa nu poată fi obţinut.” a spus Muhammad Ali.

10. Ei creează valoare

Valoarea atrage bogatie si atenţie. A avea succes poate fi definit simplu cu a rezolva o problema. Găseşte o problema pe care abilităţile, pasiunea, visurile si potenţialul tau sunt programate sa o rezolve, si rezolva acea problema. Cererea crescuta pentru pizza, apoi de acces mai rapid la pizza a dus la apariţia livrărilor la domiciliu. Oameni de afaceri, bărbaţi si femei, au avut nevoie de transport mai raid pentru a ajunge la întâlniri de afaceri peste tot in lume si iată, avionul pentru pasageri a fost inventat. Ai fost creat ca sa rezolvi o anumită problema; rezolva acea problema, si succesul va fi al tau.

Toate ideile de mai sus sunt principii si nu îţi vor aduce succesul decât când vei hotărî sa le transformi in obiceiuri. Hotărăşte sa ai succes si nimic nu te va mai putea opri.

Cea mai frumoasă dedicaţie de dragoste pentru toate femeile din lume

13 lucruri pe care oamenii puternici nu le fac

Oamenii cu un intelect puternic au obiceiuri sanatoase. Ei isi controleaza emotiile, gandurile si comportamentul, astfel incat ele sa contribuie la succesul lor. Uita-te la aceste lucruri pe care oamenii puternici nu le fac si devino la randul tau mai puternic.

1 Nu irosesc timp autocompatimindu-se

Oamenii tari nu pierd timpul plangandu-se de situatia in care se afla sau de modul in care altii i-au tratat. Ei isi asuma responsabilitatea pentru rolul lor in viata si constientizeaza ca viata nu e usoara sau dreapta.

2 Nu isi daruiesc puterile

Ei nu permit altora sa ii controleze si nu le dau putere asupra deciziilor proprii. Nu spun vorbe ca “Sefu` m-a facut sa ma simt prost”, pentru ca ei inteleg ca persoana lor este in control asupra propriilor emotii si ei decid asupra modului in care raspund.

3 Alunga timiditatea

Cei puternici nu incearca sa evite provocarile. Ba mai mult, le incurajeaza si sunt dispusi sa fie flexibili. Ei inteleg ca schimbarea este inevitabila si se incred in abilitatile lor de a se adapta.

4 Nu irosesc energie in lucrurile pe care nu le pot controla

Nu vei auzi o persoana cu un intelect puternic sa se planga de un bagaj pierdut in aeroport sau de trafic. Ei se vor asa pe lucrurile pe care le pot controla in propria viata. Recunosc ca uneori singurul lucru pe care il pot controla e atitudinea lor.

5 Nu incearca sa multumeasca pe toata lumea

Cei tari au recunoscut ca nu e nevoie sa multumesti pe toata lumea mereu. Nu le este frica sa spuna “Nu” sau sa ia cuvantul cand este necesar. Se straduiesc sa fie amabili si placuti, dar se descurca cu cei pe care ii supara.

6 Afacerile prezinta riscuri calculate

Nu iau decizii riscante sau prostesti, dar nu se tem de riscurile calculate. Isi petrec timpul cantarind riscurile si beneficiile unei decizii importante si sunt pe deplin informati de potentialele necazuri pe care le pot provoca actiunile lor.

7 Nu traiesc in trecut

Ei nu incearca sa rascoleasca trecutul si nu isi doresc sa fi facut un anumit lucru in alt mod. Isi accepta trecutul si invata din el. Nu traiesc din gloria zilelor trecute sau din experientele proaste, ci traiesc in prezent si planuiesc viitorul.

8 Nu isi repeta greselile

Oamenii puternici isi asuma responsabilitatea pentru comportamentul lor si invata din greselile facute. Ca un rezultat, ei NU continua sa faca aceleasi greseli din nou. Trec mai departe si iau decizii mai bune in viitor.

9 Se bucura de succesul altora

Cei cu intelectul puternic pot aprecia si celebra succesul altora in viata. Nu sunt gelosi si nu se simt tradati cand altii ii depasesc. Ei admit ca succesul vine o data cu munca grea si sunt dispusi sa munceasca din greu pentru propria sansa la succes.

10 Nu renunta la primul esec

Ei nu vizualizeaza esecurile ca pe niste motive pentru a renunta, ci folosesc aceasta cadere pentru oportunitatea de a creste si sa se imbunatati. Vor continua, pana vor reusi.

11 Nu le este frica de singuratate

Pot tolera sa fie singuri si nu se tem de liniste. Nu le este frica sa fie singuri cu propriile ganduri si pot folosi acest timp ca sa fie productivi. Le plac propria companie si nu sunt dependenti de compania altora.

12 Nu simt ca lumea le este datoare cu ceva

Ei nu s-au nascut cu o mentalitate conform careia altii trebuie sa aiba grija sa le fie lor bine sau ca lumea trebuie sa le dea ceva. Cauta oportunitati si se bazeaza pe propriile lor merite.

13 Nu se asteapta la rezultate imediate

Indiferent ca lucreaza sa-si imbunatateasca aspectul fizic sau cladesc o noua afacere, oamenii puternici nu se asteapta la rezultate imediate. Isi folosesc abilitatile si timpul in cel mai bun mod cu putinta si inteleg ca adevaratele schimbari cer timp.